Hai sa ne întoarcem in trecut!Hai sa ne jucam iar in razele soarelui si sa privim la visele din baloanele de săpun. Timpul,ore, secunde, minute ,ani ,secole si totuşi o saptamana fara tine…Aud şoapte, triluri, acorduri,un cântec discret abia schiţat dar cu o rezonanta aparte. Sângele îmi ingheata in vene iar inima pulsează a teama. E întuneric dar inca se mai simt ecourile.Pete de culoare..rasar din fum,prafuri haotice dar vindecatoare.Abstract,o mana,apoi inca o mana,o viziune,inca o viziune,o atingere,o amprenta,un surâs,un sentiment,o apropiere,un cuvânt rostit,o viziune dincolo de cuvinte
Mai mult decât cuvinte,priviri si imbratisari spontane,sentimente trufaşe cu amărăciuni usturător de dulci. Adieri de vânt,ii ravasesc parul,ii usucă lacrimile,o înfiora si o readuc la viata.Zambeste ,simte,iubeste..insa..nu rosteşte nici un cuvant.O tăcere molcoma,aproape sfasietoare.Simti,te doare,iţi doreşti măcar ceva..o adresare goala..o atenţie ceva..dar..vid.Ea revine,te atinge,in ochii ei observi scânteile tinereţii si încerci sa te apropii ,sa o simţi, sa iţi laşi amprentele sentimentale încercând sa fii nu foarte preţios dar nici banal,sa fii tu simbolul unui sentiment pur care începi sa îl conştientizezi.
Un colt,apoi inca unul,o linie curba,o forma…perfecta. Totul spont.an, nimic normal care te sperie si totuşi te atrage,care te face sa înaintezi deşi nu ai curaj
Un gând nou,un aer de vacanta,si un parfum bine cunoscut care iţi inunda narile pana la sinusuri. A venit la el si l-a pupat. L-a sărutat repede si umed – sau sa fi fost doar grăbita? si a plecat. El a rămas privind după ea, dar nu o mai putea vedea prin uşa care se închisese imediat.Putin cam prea repede parca. Ii mai auzea doar paşii uşori indepartartandu-se. Parca tot cam prea repede. A rămas nemişcat inghitind cu nesaţ parfumul ei. Parfumul nopţilor petrecute împreuna…S-a dus la fereastra la timp pentru a o mai vedea câteva clipe intr-o ora de varf..Apoi nu a mai văzut nimic
A rămas doar el înghiţind in sec...acel gust amar lăsat in urma despartirii.Ea acum a plecat nu doar pe o alee singuratica ci pe un alt drum. Acum este fata mare,nu se mai mulţumeşte cu ce de obicei iubea. Acum are vise,vise prosteşti dar pe care le iubeste.In ochii lui ea persista cu imaginea de copil frumos care in viata multe îl asteapta.Ii vine sa zbiere!Sa alerge după ea,chiar sa arunce şiruri de insulte asupra ei,dar nu poate. Este capabil de orice;isi repeta in sine ca e vina ei,ca a greşit,ca ea a distrus totul!Se aseaza jos,pe mult prea cunoscutul fotoliu din sufragerie,isi aprinde o ţigara in mana stânga si conştientizează ca aşa a fost sa fie;- nimeni nu este de vina. A rămas cu ultima ei privire-probabil cea care l-a durut cu adevărat,si cu imaginea aceea a fetitei cu parul desprins si lacrimile in barba. O fetita care acum este la început,care inca nu înţelege totul. Ştiai ca ea inca mai visează la acel prinţ si calul lui?Prostii. Aşa copilăroasa cum era.. ştia sa îl facă fericit .Si el si-ar fi aruncat viata la gunoi,doar pentru a o simţi aproape. Este inevitabil sa nu se gândească la trecut.Franturile de pasiune si săruturile fugare insa de efect. Mirosul cafelei de dimineaţa si parul ei nearanjat inca îl ravaseste.Se întinde pe pat si simte parfumul de scorţişoara al pielii ei si vede fara sa vrea urmele de ruj maro pe perna. Se foieşte,trage draperiile,da drumul la muzica. Ia o carte,vrea sa uite.Incepe sa citească,simte ca aţipeşte,acum doarme.
Se aude un zgomot-este cartea..a căzut pe covorul rece. Se apleacă sa o ia,dar sub pat observa jurnalul. Desigur,este jurnalul ei!Tânăra copila cu confesiuni sincere despre momente magice.Il ridica,îl deschide,dar tot sufletul îl doare.Fura!Se simte aproape vinovat ca parcurge rând după rând şiragul amintirilor din pagini parfumate. Dar nu se poate abţine,este mai mult decât subconştientul lui care îl indeamna sa continue. Prima dragoste,băiatul x.Il iubea inca din a9a.Ochii lui haini aleargă pe semnele desenate oarecum artistic. Prima ei dragoste,amândoi la liceu,întâlnirile din parc,totul. Ar fi gelos-de fapt chiar este dar neaga totul,daca l-ar avea acum in fata pe acel băiat tanar dar cu mintea agera,insa stie..este chiar el..el..cu cativa ani in urma. Nu mai rezista,degetele lui par a amprenta cu tutun magicul jurnal parfumat.Se opreşte,isi repeta ca este un băiat mare acum-orgoliu prostesc;si stinge lumina.Maine va fi o noua zi…oare va fi altfel acum ca toate lămpile sunt stinse?
