L-am cunoscut dintr-o intamplare intr-o zi oarecare- intr-o ora oarecare, intr-un minut oarecare,dar intr-o secunda de aur.Cum s-a intamplat?Hmm...greu de spus; a fost jocul acela o privire plus o privire,schitarea unor zambete cu subinteles si atingeri patimase.
Mi-au placut ochii,apoi modul de a ma imbratisa-ii simteam parfumul navalind in sufletul meu si am cedat;am cedat probabil prematur in mainile unui EL...un EL special.
Ma facea sa rad,sa plang,sa-mi doresc sa opresc lucrurile asa cum erau..dar totusi sa continue.Imi doream sa opresc limbile ceasornicului,sa-l resping si sa-l chem inapoi,sa-l sarut o data si inca o data,infinit.
Imi placea sa ma joc in parul lui si el doar sa-mi zambeasca si sa ma tina in brate.Ma amuza modul lui de a ma atrage,de a-mi capta atentia,de a-mi arata o lume mai frumoasa.Imi placea...
Acum am evoluat;am senzatia ca nu ma mai multumesc cu atat.Vreau mai mult.Vreau sa stea mai mult cu mine,si paote chiar sa-mi dea o privire in plus.Vreau sa imi arate daca totusi exist si eu in acel coltisor de viata.Vreau sa..Il vreau pe El.De fapt,vreau multe...mereu am fost pretentioasa.Si mi-am jurat inca de la inceput: nu ma voi lasa coplesita de nimeni!Nici macar de EL...Si totusi..Acel TOTUSI care te ucide.DA..asta este..M-am lasat prada sentimentelor,niste sentimente aparute spontan si o impresie ca nu este doar o stare fugitiva.
Retraiesc clipe confuze-desi mereu mi-a placut abstractul nereferindu-ma doar la pictura.
Am momente de visare,momente in care alerg prin ploaie,ma trezesc zambind si inima imi bate cu putere,momente de nebunie intr-o explozie a simturilor.
Si totusi stau si cuget.Un gand netrebnic imi da indicii proaste si aluzii catre regret,dar oricum inima nu il asculta.Ma alint,par fericita si il astept.
Il astept intr-o oarecare zi,intr-un oarecare ceas,intr-un oarecare minut,intr-o nepretuita secunda cand limbile ceasornicului vor amuti.Il astept pe EL...EL-ul meu special,care sper sa vina...Dar oare...o sa vina?
