duminică, 21 februarie 2010

Picaturi din viata


Si i-au mai rămas pe buze atingerile ei,si chiar daca nu vrea inca ii mai cauta parfumul.I-au ramas doar sarutari date pe suflet deschis,si acea finete ale amprentelor lui pe pielea ei.Pana acum viata lui a fost altfel,nici nu se gandea ca va ajunge asa;a sperat pana in ultima clipa ca totul va fi bine,si s-a lasat influentat de un oarecare ego masculin...Pacat...

Acum sta si o cauta;merge pe strada si se i se pare ca o zareste,insa nu este asa...Vede doar iluzii moarte,siluete de femei care nu le poate numi nici macar asemanatoare.

A invatat si el ce inseamna sa pui suflet nu doar pentru o secunda..poate pentru doua...

Ea e altfel;sau cel putin pare altfel-genul cela de femeie care isi lasa rujul maro pe perna,si parfumul in urma,ii place sa se simta iubita si sa iubeasca.O rasfatata a situatiilor romantice si o visatoare convinsa.In psihologia ei feminista singurul lucru ramas important este ca viata merge mai departe si asa a fost sa fie.Nu cauta sa rascoleasca trecutul si cu toate ca este constienta ca ii lipseste se multumeste din priviri.S-a decis ca este si ea capabila de multe si fara el;are drumul ei in viata,e independenta mai nou si stapaneste totul..sau aproape totul.Asa crede ea;sau asa isi impune sa creada;insa se fereste de el.A ramas acea doza de amicitie,ca un calmant luat a2a zi pentru o durere nesemnificativa.Dar a ramas ceva,un “ceva” abia perceptibil insa e un ceva.Ii e teama sa dea ochii cu el intr-o oarecare masura.Stie ca nu se va mai lasa influentata de orice foc sentimental,insa..sufletul ei oare o asculta?Dar el oare ce va zice?Dar ochii lor oare v-or vorbi?Va mai exista vreun joc al privirilor sau doar o strangere de mana protocolara?

De parca ar mai conta.

Insa fiecare cauta in viata un nou inceput..si il gaseste..Iese la plimbare,aer curat,o muzica buna in casti si mimarea aproape perfecta a bunei dispozitii.Insa il vede si fuge.Totusi se intoarce,trage aer in piept si il priveste.Nu se rostesc cuvinte,nici macar vreo atingere;privirile strapung suflete.Da,e chiar el baiatul cu gene lungi si-ntoarse obisnuit sa dea fetele peste cap cu ochii lui frumosi.

Nu isi face iluzii,se gandeste probabil al ultima conversatie si ii este de-ajuns.O ultima conversatie pe atat de limitata in cuvinte si pe atat de bogata in intelesuri.Pentru el,probabil nu a contat,pentru ea ramasesera insa cateva urme de dezamagire.Probabil nu a durut-o ce i-a zis ci modalitatea de a i-o spune.Sau o fi durut-o stilul de abordare si simplitatea gesturilor.

Ea niciodata nu a apreciat gesturile facute asa,superficial.Era de parere ca un sarut daruit asa nu valoreaza nimic...Se spunea ca sarutul este ca un fel de semnatura a barbatului.Auzi..semnatura lui..Oare daca o semnatura este marcata de superficialitate mai are vreo valoare?Lucruri confuze ce zboara acum prin mintea ei.Cine stie cate semnaturi din acestea au tot fost.Dar sa nu dramatizam;nu e genul si nici nu va fi.

Trec unul pe langa celalalt zambesc si atat.

Privirea nu i s-a schimbat,parul ei tot cam asa arata,probabil a schimbat culoarea rujului lasat prea mult pe obrajii lui,si marca de parfum,acel parfum care de multe ori il uita pe trupul lui.Dar acum ea este chiar fericita,merge mai departe si este decisa sa nu-si intoarca privirea nici macar o secunda.Desi e constienta ca poate si-ar dori asta..dar atata timp cat lipsa lui de implicare domina lucrurile,prefera sa isi continue drumul.

Si trece,si se intalneste cu un al EL.

Evident..nu este un el cum era EL,insa pledoariile de inceput se aseamana.Oare ce sa faca?Daca ar fi un anumit gen de femeie ar profita pe deplin sansa oferita;o relatie stabila,poate chiar fericita,cu cineva nou,iar EL..acel EL care a fost o data al tau ar ramane pe undeva incuiat in cufarul cu amintiri.Insa ea nu e asa.Ii urmareste gesturile;se aseamana,tonul vocii,miscarea buzelor,modalitatea de a povesti si tilul amical alta data o fermecau;insa acum..ii amintesc de el.Se ridica si pleaca.Cea mai buna modalitate.Nu ii place sa fie vanata.Prefera sa-si aleaga prada.

El,a plecat in viata lui perfecta,sau aproape perfecta.Cu propriile pareri si viziuni,cu un suflet neimplicat si cu un spirit aventurier reuseste sa faca o noua cucerire.Si ea il priveste fericita,fara a-l intreba prea multe si fara a-i da ocazia sa faca prea multe comparatii.

Acum el se considera fericit,acea EA,l-a eliberat complet si nici macar nu-l mai suna sa il intrebe vreo banalitate.

A rămas o relatie rece,ca multe din relaţiile reci. Un acum aproape îngheţat printre lumini stinse.O privire cu ochii inchisi a celor ce au fost si v-or avea sa fie;sau poate doar o banala dorinta a verbului a (se) intoarce.