Rosu sau rose

Sunt momente cand pur si simplu ca femeie simti ca lumea nu mai e roz, soarele s-a inecat in mare, stelele nu mai cad ci se fixeaza acolo-n cer parca si mai tare doar-doar nu iti mai pui nici o dorinta... Sunt momentele cand te decizi sa tragi linie si sa vezi cu ce te-ai ales dupa tot ce a fost.
Te izolezi intre patru pereti, iti iei carti in jurul tau si te inarmezi cu o gramada de filme imbibate-n povesti cu iz romantic si cu personaje ale caror sentimente le traiesti, evident, la intensitate maxima. Si la final, surpriza! Te regasesti in majoritatea, faci legaturi intre realitate si film pana te pocneste peste fata cu un happy-end si tu ramai asa buimacita, cautand si finalul tau fericit care nu prea apare.
Te ridici de pe fotoliu si iti faci o cafea. Tragi aer in piept si incepi sa despici firul in patru. Ce nu mai merge? Ce se intampla? Ce gandeste? De ce te simti singura?" De ce? "si "Ce?"  la nesfarsit.
Acum este clar, nimeni nu stie ce simti si mai ales de ce simti asta.Nimeni nu stie de ce ma dau cu rujul cel rosu sau cel rose... Nimeni.
Am citit undeva ca in acest gen de cazuri e bine sa te privesti mult in oglinda, sau dincolo de ea... Nu mai stiu nici asta exact. Privindu-ma, ma regasesc ravasita, ca un bulgare de hartie mototolit cu atentie care nici daca vrei mai tarziu nu il mai poti indrepta sa fie la fel.Si acum oglinda incepe sa-mi arate: 2 kg de tristete, 3 bucati dezamagire, 2 lingurite de amaraciune, un pahar de revolta, o farfurie de te iubesc-uri promise, o sticla de adio tip Bordeaux...
Pe fundal vei auzi mereu: "Nu-i nimic gagico, scoala sus si lupta! Ia-ti pantofi cu toc si paseste elegant chit ca e mizerie, da-te cu parfum si tine capul sus ca florile primite oricum acum sunt ofilite, ia-ti de pe raft perlele si insira stranse bine tristetea si revolta-n loc, asculta-ti cerceii soptindu-ti te iubesc-uri si nu uita trei lucruri: sticla de Bordeaux, independenta ta si rujul rosu sau rose...

Poveste de ieri sau de azi

M-am decis sa te alung...De fapt m-am decis sa ma alungi...M-am jurat ca o sa pasesc cu fruntea sus si ca nu o sa-mi intorc nici macar privirea...Am adormit cu asta in cap..Eu..il alung pe Fat Frumos cu tot cu cal si ce mai avea...Eu pornesc o revolta si imi impaturesc sentimentele si le inchid intr-o cutiuta mica mica lipsita de atentia celor din jur.Mi-am adunat vis cu vis si le-am mototolit pe fundul unei cutii...Imi era prea teama sa sting lumina.Am petrecut cateva minute ghemuita in cada sub dusul cu apa fierbinte si am simtit picaturile cum se izbesc pe corpul meu.Mi-am sters fiecare mangaiere de a ta,fiecare imbratisare,fiecare dus s-au prelins toate...M-am asezat in pat si imi era prea teama sa sting lumina.Am ascultat aceleasi melodii iar si iar pana tarziu in noapte...Si mi-am jurat ca e ultima oara.

Dimineata parea una superba, in ciuda zapezii care in general nu imi place..dar azi imi placea!Am mers pe strada zambind la fiecare om si m-am bucurat ca un copil la fiecare zambet primit inapoi.Azi mi-am vazut de treaba mea..m-am plimbat si m-am alintat secunda dupa secunda...M-am decis ca asa nu voi ajunge nicaieri si am continuat sa cred ca nu iti mai pasa asadar de ce mi-ar pasa mie.Am lasat lucrurile in voia lor timp de cateva luni..oricum aflasem ca deja esti al altcuiva.Ba mai mult am decis sa o iau si eu de la capat fara tine de aceasta data.Mi-am propus sa iau totul de la zero.Intamplarea face ca mi s-a si ivit ocazia sa cunosc pe altcineva.Insa este greu sa iti impui sa stai langa un "altcineva" cand tu inca te mai gandesti la un "cineva"...asadar a trebuit sa imi iau adio si sa privesc din nou inainte...

Am aflat ca timpul trece...Tic aici, tac acolo,si secundele se scurg.Apoi am aflat si ca nu trece niciodata singur, mereu fura cate ceva si le pastreaza doar pentru el.Insa am aflat ca timpul si daruieste.Nu am mai scris probabil pentru ca am asteptat si eu acel moment in care sufletul meu va gasi o banca undeva la soare si se va aseza si el sa se mai linisteasca.

Ce am facut in acest timp? Ei bine am asteptat sa te intorci si am avut surpriza ca asta ai si facut.Am invatat sa zambesc mai mult, sa ma bucur de ce am in jur in fiecare clipa si sa...iubesc fara sa mai traiesc in trecut.Daca pana acum ezitam sa afisez acea latura a femeii rasfatate, careia ii alearga inima de cate ori cade pe ganduri ei bine acum pot sa incep ca mi-am conturat acest paradis personal, datorita tie.

Acum nu mai imi programez timpul in spalat, gatit, mancat, mers in magazinul x si y si apoi iar goana spre casa, ci in "Termin repede ce am de facut si apoi am timp sa-ti vad surasul pret de cateva secunde..."

Imi place sa fug la tine.Si cand zic la tine ma refer la toate: la tine in brate, la tine in masina, la tine in fata casei, la tine acolo,in spatiul tau in care mereu imi gasesc locul.

Sunt fericita cand merg pe strada si te sun sa te intreb orice prostie si tu imi raspunzi cu calm dandu-ti seama ca probabil iar mi-am gasit un pretext doar doar te mai aud o data!Iar cand imi e cel mai tare dor, ei bine incep si reiau sms-urile de la tine asa bucatica cu bucatica savurandu-le iar si iar...

Cel mai mult imi place seara cand ajung acasa si iti simt parfumul pe hainele mele si iar imi e dor de tine!Ai acel ceva, probabil nu as stii sa iti spun lucrurile care imi plac la tine, probabil imi place cand zambesti cum ti se fac mici riduri la colturile ochilor sau poate gropitele din obraji sunt de vina...Sau or fi imbratisarile tale cele care ma atrag?Sau modul tau smecher de altfel de a ma privi cand stii clar ca nu o sa rezist fara sa te iau in brate sa te dragalesc!

Incet incet s-a format povestea noastra, care de fiecare data ma face sa zambesc.Si azi imi amintesc primele cuvinte, cat de fermecata eram cand te auzeam vorbind germana si cat de nerabdatoare eram sa iti pot spune acel " Tu me manques trop!".Atatea seri si atatea stele pe cer care parca au stralucit doar pentru noi.M-ai acceptat asa copila cum eram si radeai cand iti spuneam cate un "iubeste-ma ma" si ma ghemuiam la pieptul tau...Atatea nopti in care adormeam cu tine-n gand si atatea "buna dimineata, mi-as fi dorit sa fii aici..." au trecut.

Iti mai amintesti cand ma certai ca de cate ori veneam la tine iti aduceam cate o ciocolata?Voiam doar sa iti indulcesc fiecare clipa si sa te gandesti la mine o data cu fiecare tableta pe care o mancai.De cate ori veneai la mine stateam si te asteptam asa cu nerabdare la geam si desi stiam ca vei veni totusi inima imi batea nerabdatoare.

Mereu mi s-a spus ca "viata bate filmul" si sa stii ca asa si este.De cate ori vin la tine si ma lasi sa imi aleg un film la care sa ne uitam ma apuc si scotocesc dupa povestea de dragoste perfecta.Insa...niciuna nu este ca a noastra...Oricate oscaruri ar avea un film si oricate kilograme de sentimente ar trebui sa transmita publicului inca de la inceput poti anticipa sfarsitul si cam ce se va intampla in acesta....insa filmul nostru..este cu totul altceva...aproape mi-as dori sa il revad din nou asa cum a fost el: cu lacrimi, cu zambete , cu saruturi insetate si intalniri neasteptate, cu priviri pe furis si certuri prostesti insa venite parca pe post de pretext pentru imbratisarile atat de calduroase!

Acum pot spune ca am povestea mea si locul meu, langa tine care esti tot..al meu.

Prima sau ultima pagina

A stat sa se gandeasca ce va urma.O macina gandul ca ti-ar putea face rau...A privit pe fereastra cand soarele stralucea,cand ploaia cadea,cand au aparut primii fulgi de nea...cand tu nu veneai.

S-a bucurat cand ii dadeai un semn si a suferit cand domnea tacerea.A scos o foaie de hartie din sertarasul noptierei si a indraznit sa-ti scrie.

Te-a cunoscut asa cum nu a facut-o nici o alta femeie; si sti asta.A descoperit in fiecare zi o noua latura de-a ta,a ras ca un copil alaturi de tine,iar in clipele grele i-ai simtit parfumul umbrei in apropiere care iti spunea cu o voce calda "Stai linistit,va fi bine...sunt aici".A fost acolo sa iti spuna ca te iubeste si sa te stranga la pieptul ei.A suportat orice si gasea in tine cel mai mare refugiu.Ti-a spus tot,fiecare pagina a vietii ei o descrisese exact asa cum era..pentru ca tu nu o judecai..tu o ascultai asa cum era ea...mai prostuta sau prea impulsiva.Probabil de aia te iubea atat,pentru ca tu o cunosteai dincolo de orice masca.Nu a avut taria sa mai astepte si a cedat...

Ii placea sa se simta a ta, insa ii era greu sa fie pe locul 2 si probabil te-a innebunit cu asta.Ii pare rau dar deciziile nu au incetat sa apara.

S-a ridicat brusc de pe canapea si a pus mana pe valiza.A impachetat totul;lenjerii satinate,parfumuri, haine,siragul de perle.A incercat sa stearga orice urma,a intins cearceaful sifonat de atatea si atatea dorinte.Tu nu erai...

A privit pentru ultima oara pe fereastra,a tras aer in piept si a spus: "E pentru tine, o viata fara griji."Atat.

Si-a incaltat pantofii si parca pe varfuri s-a strecurat afara din casa.Si-a scos din geanta agenda si in graba cu un ruj a notat un "Ramai cu bine,dragul meu." si l-a varat pe sub usa.

In urma ei se mai auzeau doar tocurile care parca inca incercau sa-ti lase vreo urma pentru a o cauta mai incolo.Dar a ramas doar parfumul plimbat dintr-un capat in altul al coridorului de vantul care adia usor dar trist.Jos o astepta un taxi- s-a urcat in el tremurand si i-a cerut sa mearga la gara facand un ocol,doar-doar te mai vede.

A coborat si la casa de bilete a cerut un bilet oarecare...nu mai conta.Pe peron a vazut o umbra cunoscuta.Era un barbat destul de inalt, care cum a vazut-o i-a zambit si i-a spus doar atat: "Da-mi mana".Parea ca il cunoaste.S-a uitat in urma si a oftat.I-a intins mana si au urcat in acelasi tren.S-a asezat la fereastra si a bagat mana in geanta spre a-si scoate cartea luata zilele trecute de pe 5th Avenue.Fusese atat de ingandurata incat nu apucase nici sa o deschida,insa acum simtea nevoia sa se linisteasca printre randurile cartii.

Pe prima pagina scria citet,cu un stilou de culoare neagra : "Be a lover not a fighter , but always fight for what you love..."

Oare..cum?

Am alergat si o sa mai alerg.Am lasat totul si am sa mai las.Te-am indragit si o sa te mai indragesc.Nu te-am iubit....si da..acum am curajul sa spun ca te iubesc.

Esti omul care in fiecare dimineata imi trimite cate un suras,o mangaiere.Am momente in care ard de dorinta sa te vad,sa te ating,sa te simt.

Asa s-a intamplat si cu ea.Cand l-a cunoscut era un "el".Astazi il numeste "al meu".El o dezgoleste din priviri,iar ea stie asta si totusi il vrea,din ce in ce mai mult.Ii place cand o domina-il simte atat de puternic si simte nevoia sa se ascunda in bratele lui sa il stranga tare tare incercand parca sa se uneasca.

El este barbatul care ii face mintea sa se joace.Acum el este copilul pe care l-ar alinta la nesfarsit si in cateva minute bestia care ii devoreaza fiecare sentiment.La inceput nu era asa.Dar cu timpul l-a urmarit cu de-amanuntul.Ii privea miscarie,privirea,conturul trupului si incet,incet il dorea.Evident,nu parea interesata si totusi avea ganduri care nu-i dadeau pace."Oare cum saruta?","Oare cum strange in brate?","Oare cum e in pat?"...ca orice femeie curioasa parca sa guste din darurile vietii.

Era aproape si totusi nu indraznea.Il privea ca pe un prieten..iar asta era pura curiozitate.Totul pana intr-o zi.Il vedea zi de zi cu alta femeie si se intreba oare cum o fi cu ea.Putea vorbi orice cu el..si totusi nu indraznea.

Intr-o zi nesocotita cum era s-a dus direct sa-l intrebe cum saruta si nu dupa mult timp a si aflat.Cred ca acela a fost momentul in care a realizat ca il vrea langa ea.Sa ii simta mereu parfumul,imbratisarea stransa,dorintele,fanteziile,atingerea.

I-a gustat buzele si il devora din priviri.El stia ce inseamna sa fi langa o femeie.Mainile ii alunecau pe corpul ei si ea tremura la fiecare atingere.Ii place sa se tachineze,sa il enerveze,sa il respinga si apoi sa-l traga spre ea.Il cheama si il alunga,il musca si il saruta,ii zice de mii de ori "vino" lipindu-si buzele de ale lui.Iubeste sa se joace in parul lui si sa ii sara in brate.Cum s-a ajuns la asta?Incert...Si totusi viseaza la el.Vrea sa fie a lui.Azi l-ar lua de mana si ar fugi in lume.Ar fi o nebuna..dar ar fi nebuna lui...doar a lui.

pentru tine.

Am un amalgam de sentimente in minte.Mii si mii de fluturi se joaca prin sufletul meu.Sti...am stat sa ma gandesc de ce ma port asa,de ce spun ce spun,de ce simt ce simt...Pentru tine.

Esti persoana care ma enerveaza si ma goneste dar in acelasi timp ma alina si ma ia in brate...De cate ori ne certam astept cu nerabdare zambetul tau si acea imbratisare tare, tare, tare!

Nu sunt omul care sa isi spuna gandurile,sentimentele...Si poate nici nu ai nevoie...Mereu ma citesti parca din priviri.De multe ori fac pe suparata si te cert pentru mai stiu eu ce prostie si tu te uiti la mine si ma lasi in pace,te abti de dragul meu.Si sa sti ca si pentru asta iti multumesc;ca imi esti alaturi si ca ma suporti asa cum sunt si ca in loc sa tipi la mine ma iei in brate si zici calm "blondino".Iti place sa ma tachinezi..probabil furioasa sunt mai simpatica...sau poate asa ne distram noi...oricum nu conteaza...tot ce este important e ca ma faci fericita...

Esti omul care ma sustine mereu,care ma face sa zambesc mai des,care cand ma vede nervoasa incepe si rade de mine stiind ca asa voi rade si eu imediat.Esti prietenul meu si mai mult de atat.Ne cunoastem de ceva timp,si ai devenit incet, incet o parte din mine.

Ieri ti-am spus ca te vreau doar cat nu este altul langa mine...si sincer..am spus asta pentru ca nu am avut curajul sa iti spun "esti singurul care mi l-as dori langa mine..."

Te-ai obisnuit sa vezi in mine o fata plina de viata, capabila sa treaca peste orice..dar se pare ca nu peste orice.Uneori imi este teama sa nu te pierd si recunosc asta.M-am obisnuit cu tine.M-am obisnuit sa ma uit in ochii tai si sa stiu ca totul este ok.

Te invidiez,ai ajuns sa ma cunosti aproape mai bine decat ma cunosc chiar eu si uneori imi e frica de asta.Si totusi faptul ca te am alaturi si ca te sun pentru orice prostie si fie ca ai chef sau nu razi cu mine si pierzi nopti la telefon desi a2-a zi te asteapta multa treaba..inseamna mult pentru mine.

Mi-a luat ceva sa recunosc toate astea;sa recunosc cat de important esti pentru mine.Si probabil astea n-o sa le auzi niciodata fata in fata (cred ca deja sti asta!)

Iti multumesc ca zi de zi esti in lumea mea si ca ma primesti in lumea ta.

Undeva.aici..rascoala.

Si iata-ma iar aici...intr-o seara rece parca e mai rece ca de obicei sau poate ca asta imi transmite in situatia de fata...Sau poate e asa doar de la prea mult ascultat "the november rain"...Sau poate nu stiu ce e cu mine...

De cand ma stiu am avut si genul asta de momente,momente in care ma simt pierduta,parca blocata intr-un labirint fara scapare,simt cum ma apasa si ma apasa si ma apasa...

Ma zbat intre proprile idei si intre sfaturile celor din jur.Am ajuns sa imi evit pana si propria privire in oglinda.Simt un gol imens,dar si dorinta de a o lua de la capat.Incerc sa ma mint iar si iar ca totul va fi bine.Imi vine sa urlu...si nu stiu daca de teama sau de tristete.

Trebuie sa ma eliberez!Vreau sa o iau de la capat si sa fug de toate urmele de pasi ramase...De data asta nu vreau razbunare, nu vreau suferinta, nu vreau nimic...

Vreau doar sa plec undeva departe.Undeva unde sa pot sa privesc cerul si sa rad in hohote.Undeva unde sa ma bucur de toamna, de vant , de ploaie...Cum imi spunea o prietena zilele trecute"Simt nevoia sa evadez undeva pe marginea unui lac,sa ma bucur de culorile toamnei si sa beau o cafea..."

Exact de asta am nevoie.Sa imi fac putina ordine in ganduri...

Ideea e ca am stat sa ma gandesc ce am,si ce ma doare cu adevarat. Inca nu am gasit un raspuns concret...Dar probabil asa si trebuie sa las misterul nedeslusit, sa ma zbat, sa fug departe de lumea asta care parca nu isi mai are rostul...

M-am intrebat daca imi lipsesti, sau macar ce reprezinti tu pentru mine...Ei bine esti prietenul meu din copilarie...Acum parca am lasat pe undeva copilaria si privesc spre noi orizonturi.Oare te-am ratacit si pe tine pe undeva?Cum se face ca tu ma chemi si eu atunci vreau sa fug mai tare?...Imbratisarea ta ma doare...ma face sa ma trag din bratele tale.Simt ca te alung si simt ca nici nu am alta solutie.

Ramas bun,prieten drag...Ma asteapta un alt drum...

Langa tine

Te vreau.Da da acum sunt sigura!Imi lipsesti din ce in ce mai mult.Stau la panda zilnic si astept un semn.Uneori imi privesc urat telefonul,dar niciodata nu intarzie sa sune.Si stiu ca esti tu,te-ai gandit timp de o secunda la mine.

Pentru o clipa m-am gandit sa te las deoparte.Te ocolesc putin si ma gandesc la mine.Mie imi plac...martipanul si ciocolata.Ma alint in arome de scortisoara si vanilie.Zambesc des si imi place sa ma rasfat.

In timpul liber prefer sa stau in pat,si sa ascult muzica.Sau...sa fac cumparaturi.Sunt ca orice femeie.Si spun asta sperand ca toata lumea stie sensul de "adevarata femeie".Am o lume mare,dansez desculta si chicotesc de multe ori cu jucariile.

Stii?Ai inceput sa ma cunosti.Uneori esti chiar rau cu mine,ma tachinezi ca ma uit prea mult in oglinda sau ca imi ia prea mult sa ma decid cu ce ma imbrac. Dar..te-ai obisnuit.Te-ai obisnuit cu ideea ca fac toate astea pentru tine dragul meu, meriti sa ai langa tine o femeie dichisita,eleganta,cu stil,care sa atraga priviri de admiratie.

A inceput sa-ti placa chiar stilul meu.Crezi ca nu te vad cu cata admiratie ma privesti cand iau cate o inghititura din cescuta mea cu cappucino?Sau dimineata cand te joci in parul meu iar eu sunt somnoroasa.

Sa-ti zic ce-mi place mie?Ei bine..imi place sa te privesc in ochi si tu sa te simti dezarmat.Imi place sa ma joc cu tine cand te vad timid...Imi place cand esti ciufulit si ai camasa incheiata in graba.Imi place cand te simt puternic alaturi de mine,completand parca ceva.Mereu m-au atras caracterele puternice.Se spune ca in spatele unui barbat puternic sta intotdeauna o femeie care il sustine.Tu ai deja un caracter puternic,probabil iti mai lipseste femeia care sa te sustina,dar la urma urmei de asta ma cauti si de asta sunt aici,langa tine.

Dintre toate lucrurile care imi fac placere cred ca cel mai mult imi place sa fiu langa tine, pentru ca tu...esti tu.Un barbat departe de a insemna totul pentru mine.Insa esti barbatul care ma face sa ma simt completa ,iar asta imi ajunge intr-atat incat stii prea bine ca oricand as risca...oricat.