Undeva.aici..rascoala.

Si iata-ma iar aici...intr-o seara rece parca e mai rece ca de obicei sau poate ca asta imi transmite in situatia de fata...Sau poate e asa doar de la prea mult ascultat "the november rain"...Sau poate nu stiu ce e cu mine...

De cand ma stiu am avut si genul asta de momente,momente in care ma simt pierduta,parca blocata intr-un labirint fara scapare,simt cum ma apasa si ma apasa si ma apasa...

Ma zbat intre proprile idei si intre sfaturile celor din jur.Am ajuns sa imi evit pana si propria privire in oglinda.Simt un gol imens,dar si dorinta de a o lua de la capat.Incerc sa ma mint iar si iar ca totul va fi bine.Imi vine sa urlu...si nu stiu daca de teama sau de tristete.

Trebuie sa ma eliberez!Vreau sa o iau de la capat si sa fug de toate urmele de pasi ramase...De data asta nu vreau razbunare, nu vreau suferinta, nu vreau nimic...

Vreau doar sa plec undeva departe.Undeva unde sa pot sa privesc cerul si sa rad in hohote.Undeva unde sa ma bucur de toamna, de vant , de ploaie...Cum imi spunea o prietena zilele trecute"Simt nevoia sa evadez undeva pe marginea unui lac,sa ma bucur de culorile toamnei si sa beau o cafea..."

Exact de asta am nevoie.Sa imi fac putina ordine in ganduri...

Ideea e ca am stat sa ma gandesc ce am,si ce ma doare cu adevarat. Inca nu am gasit un raspuns concret...Dar probabil asa si trebuie sa las misterul nedeslusit, sa ma zbat, sa fug departe de lumea asta care parca nu isi mai are rostul...

M-am intrebat daca imi lipsesti, sau macar ce reprezinti tu pentru mine...Ei bine esti prietenul meu din copilarie...Acum parca am lasat pe undeva copilaria si privesc spre noi orizonturi.Oare te-am ratacit si pe tine pe undeva?Cum se face ca tu ma chemi si eu atunci vreau sa fug mai tare?...Imbratisarea ta ma doare...ma face sa ma trag din bratele tale.Simt ca te alung si simt ca nici nu am alta solutie.

Ramas bun,prieten drag...Ma asteapta un alt drum...