Rosu sau rose

Sunt momente cand pur si simplu ca femeie simti ca lumea nu mai e roz, soarele s-a inecat in mare, stelele nu mai cad ci se fixeaza acolo-n cer parca si mai tare doar-doar nu iti mai pui nici o dorinta... Sunt momentele cand te decizi sa tragi linie si sa vezi cu ce te-ai ales dupa tot ce a fost.
Te izolezi intre patru pereti, iti iei carti in jurul tau si te inarmezi cu o gramada de filme imbibate-n povesti cu iz romantic si cu personaje ale caror sentimente le traiesti, evident, la intensitate maxima. Si la final, surpriza! Te regasesti in majoritatea, faci legaturi intre realitate si film pana te pocneste peste fata cu un happy-end si tu ramai asa buimacita, cautand si finalul tau fericit care nu prea apare.
Te ridici de pe fotoliu si iti faci o cafea. Tragi aer in piept si incepi sa despici firul in patru. Ce nu mai merge? Ce se intampla? Ce gandeste? De ce te simti singura?" De ce? "si "Ce?"  la nesfarsit.
Acum este clar, nimeni nu stie ce simti si mai ales de ce simti asta.Nimeni nu stie de ce ma dau cu rujul cel rosu sau cel rose... Nimeni.
Am citit undeva ca in acest gen de cazuri e bine sa te privesti mult in oglinda, sau dincolo de ea... Nu mai stiu nici asta exact. Privindu-ma, ma regasesc ravasita, ca un bulgare de hartie mototolit cu atentie care nici daca vrei mai tarziu nu il mai poti indrepta sa fie la fel.Si acum oglinda incepe sa-mi arate: 2 kg de tristete, 3 bucati dezamagire, 2 lingurite de amaraciune, un pahar de revolta, o farfurie de te iubesc-uri promise, o sticla de adio tip Bordeaux...
Pe fundal vei auzi mereu: "Nu-i nimic gagico, scoala sus si lupta! Ia-ti pantofi cu toc si paseste elegant chit ca e mizerie, da-te cu parfum si tine capul sus ca florile primite oricum acum sunt ofilite, ia-ti de pe raft perlele si insira stranse bine tristetea si revolta-n loc, asculta-ti cerceii soptindu-ti te iubesc-uri si nu uita trei lucruri: sticla de Bordeaux, independenta ta si rujul rosu sau rose...