Rosu sau rose

Sunt momente cand pur si simplu ca femeie simti ca lumea nu mai e roz, soarele s-a inecat in mare, stelele nu mai cad ci se fixeaza acolo-n cer parca si mai tare doar-doar nu iti mai pui nici o dorinta... Sunt momentele cand te decizi sa tragi linie si sa vezi cu ce te-ai ales dupa tot ce a fost.
Te izolezi intre patru pereti, iti iei carti in jurul tau si te inarmezi cu o gramada de filme imbibate-n povesti cu iz romantic si cu personaje ale caror sentimente le traiesti, evident, la intensitate maxima. Si la final, surpriza! Te regasesti in majoritatea, faci legaturi intre realitate si film pana te pocneste peste fata cu un happy-end si tu ramai asa buimacita, cautand si finalul tau fericit care nu prea apare.
Te ridici de pe fotoliu si iti faci o cafea. Tragi aer in piept si incepi sa despici firul in patru. Ce nu mai merge? Ce se intampla? Ce gandeste? De ce te simti singura?" De ce? "si "Ce?"  la nesfarsit.
Acum este clar, nimeni nu stie ce simti si mai ales de ce simti asta.Nimeni nu stie de ce ma dau cu rujul cel rosu sau cel rose... Nimeni.
Am citit undeva ca in acest gen de cazuri e bine sa te privesti mult in oglinda, sau dincolo de ea... Nu mai stiu nici asta exact. Privindu-ma, ma regasesc ravasita, ca un bulgare de hartie mototolit cu atentie care nici daca vrei mai tarziu nu il mai poti indrepta sa fie la fel.Si acum oglinda incepe sa-mi arate: 2 kg de tristete, 3 bucati dezamagire, 2 lingurite de amaraciune, un pahar de revolta, o farfurie de te iubesc-uri promise, o sticla de adio tip Bordeaux...
Pe fundal vei auzi mereu: "Nu-i nimic gagico, scoala sus si lupta! Ia-ti pantofi cu toc si paseste elegant chit ca e mizerie, da-te cu parfum si tine capul sus ca florile primite oricum acum sunt ofilite, ia-ti de pe raft perlele si insira stranse bine tristetea si revolta-n loc, asculta-ti cerceii soptindu-ti te iubesc-uri si nu uita trei lucruri: sticla de Bordeaux, independenta ta si rujul rosu sau rose...

Poveste de ieri sau de azi

M-am decis sa te alung...De fapt m-am decis sa ma alungi...M-am jurat ca o sa pasesc cu fruntea sus si ca nu o sa-mi intorc nici macar privirea...Am adormit cu asta in cap..Eu..il alung pe Fat Frumos cu tot cu cal si ce mai avea...Eu pornesc o revolta si imi impaturesc sentimentele si le inchid intr-o cutiuta mica mica lipsita de atentia celor din jur.Mi-am adunat vis cu vis si le-am mototolit pe fundul unei cutii...Imi era prea teama sa sting lumina.Am petrecut cateva minute ghemuita in cada sub dusul cu apa fierbinte si am simtit picaturile cum se izbesc pe corpul meu.Mi-am sters fiecare mangaiere de a ta,fiecare imbratisare,fiecare dus s-au prelins toate...M-am asezat in pat si imi era prea teama sa sting lumina.Am ascultat aceleasi melodii iar si iar pana tarziu in noapte...Si mi-am jurat ca e ultima oara.

Dimineata parea una superba, in ciuda zapezii care in general nu imi place..dar azi imi placea!Am mers pe strada zambind la fiecare om si m-am bucurat ca un copil la fiecare zambet primit inapoi.Azi mi-am vazut de treaba mea..m-am plimbat si m-am alintat secunda dupa secunda...M-am decis ca asa nu voi ajunge nicaieri si am continuat sa cred ca nu iti mai pasa asadar de ce mi-ar pasa mie.Am lasat lucrurile in voia lor timp de cateva luni..oricum aflasem ca deja esti al altcuiva.Ba mai mult am decis sa o iau si eu de la capat fara tine de aceasta data.Mi-am propus sa iau totul de la zero.Intamplarea face ca mi s-a si ivit ocazia sa cunosc pe altcineva.Insa este greu sa iti impui sa stai langa un "altcineva" cand tu inca te mai gandesti la un "cineva"...asadar a trebuit sa imi iau adio si sa privesc din nou inainte...

Am aflat ca timpul trece...Tic aici, tac acolo,si secundele se scurg.Apoi am aflat si ca nu trece niciodata singur, mereu fura cate ceva si le pastreaza doar pentru el.Insa am aflat ca timpul si daruieste.Nu am mai scris probabil pentru ca am asteptat si eu acel moment in care sufletul meu va gasi o banca undeva la soare si se va aseza si el sa se mai linisteasca.

Ce am facut in acest timp? Ei bine am asteptat sa te intorci si am avut surpriza ca asta ai si facut.Am invatat sa zambesc mai mult, sa ma bucur de ce am in jur in fiecare clipa si sa...iubesc fara sa mai traiesc in trecut.Daca pana acum ezitam sa afisez acea latura a femeii rasfatate, careia ii alearga inima de cate ori cade pe ganduri ei bine acum pot sa incep ca mi-am conturat acest paradis personal, datorita tie.

Acum nu mai imi programez timpul in spalat, gatit, mancat, mers in magazinul x si y si apoi iar goana spre casa, ci in "Termin repede ce am de facut si apoi am timp sa-ti vad surasul pret de cateva secunde..."

Imi place sa fug la tine.Si cand zic la tine ma refer la toate: la tine in brate, la tine in masina, la tine in fata casei, la tine acolo,in spatiul tau in care mereu imi gasesc locul.

Sunt fericita cand merg pe strada si te sun sa te intreb orice prostie si tu imi raspunzi cu calm dandu-ti seama ca probabil iar mi-am gasit un pretext doar doar te mai aud o data!Iar cand imi e cel mai tare dor, ei bine incep si reiau sms-urile de la tine asa bucatica cu bucatica savurandu-le iar si iar...

Cel mai mult imi place seara cand ajung acasa si iti simt parfumul pe hainele mele si iar imi e dor de tine!Ai acel ceva, probabil nu as stii sa iti spun lucrurile care imi plac la tine, probabil imi place cand zambesti cum ti se fac mici riduri la colturile ochilor sau poate gropitele din obraji sunt de vina...Sau or fi imbratisarile tale cele care ma atrag?Sau modul tau smecher de altfel de a ma privi cand stii clar ca nu o sa rezist fara sa te iau in brate sa te dragalesc!

Incet incet s-a format povestea noastra, care de fiecare data ma face sa zambesc.Si azi imi amintesc primele cuvinte, cat de fermecata eram cand te auzeam vorbind germana si cat de nerabdatoare eram sa iti pot spune acel " Tu me manques trop!".Atatea seri si atatea stele pe cer care parca au stralucit doar pentru noi.M-ai acceptat asa copila cum eram si radeai cand iti spuneam cate un "iubeste-ma ma" si ma ghemuiam la pieptul tau...Atatea nopti in care adormeam cu tine-n gand si atatea "buna dimineata, mi-as fi dorit sa fii aici..." au trecut.

Iti mai amintesti cand ma certai ca de cate ori veneam la tine iti aduceam cate o ciocolata?Voiam doar sa iti indulcesc fiecare clipa si sa te gandesti la mine o data cu fiecare tableta pe care o mancai.De cate ori veneai la mine stateam si te asteptam asa cu nerabdare la geam si desi stiam ca vei veni totusi inima imi batea nerabdatoare.

Mereu mi s-a spus ca "viata bate filmul" si sa stii ca asa si este.De cate ori vin la tine si ma lasi sa imi aleg un film la care sa ne uitam ma apuc si scotocesc dupa povestea de dragoste perfecta.Insa...niciuna nu este ca a noastra...Oricate oscaruri ar avea un film si oricate kilograme de sentimente ar trebui sa transmita publicului inca de la inceput poti anticipa sfarsitul si cam ce se va intampla in acesta....insa filmul nostru..este cu totul altceva...aproape mi-as dori sa il revad din nou asa cum a fost el: cu lacrimi, cu zambete , cu saruturi insetate si intalniri neasteptate, cu priviri pe furis si certuri prostesti insa venite parca pe post de pretext pentru imbratisarile atat de calduroase!

Acum pot spune ca am povestea mea si locul meu, langa tine care esti tot..al meu.