Stau in tinda prafuită si privesc la cerul plumburiu,parcă străpuns de vârfurile brăzdate ale muntilor trufasi.Lacrimile ceresti imi alunecau usor pe fata-mi arzanda de emotie,iar in padurea pana acum adormita,forfoteau frunze
Totul parea a fi parasit; doar din cand se mai auzeau niste glasuri crude de pasarele gurese.Peisajul era extraordinar observandu-se in zare o padure creionata in culori tomnatice.In mod continuu auzul imi este dezmierdat de zgomotele sparte ale unui izvor sechestrat in adancuri,cu susurul apei ca un clinchet stravechi.Un izvor salbatic care despica in lung si lat padurea acum amortita .
Pe jos,pamantul strabun este acoperit cu o mantie protectoare din frunze vestede,amortite,lipsite de viata.
Din cand in cand mantia aceasta tomnatica freamata a neliniste la trecerea vietuitoarelor inebunite de capriciile vremii devastatoare.
Vantul suiera a neliniste risipind norii haini,dar ravasind padurea pana la ultima frunza formandu-se o forfota neimaginabila.
Viata padurii este cufundata intr-un val de somnolenta nostalgica.Din cand in cand se mai aude cate un urlet infricosator de lup,iar eu stau si astept sosirea frigului;inmormantarea padurii singuratice…
PS:aceasta a fost creatia mea de debut.Simteam nevoia sa o am aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu