Poveste...

Ce sentiment poate fi mai sublim decat dragostea?Eu zic ca niciunul….De-a lungul timpului am aflat ca totul se invarte in jurul ei..Dragostea reprezinta un har divin,ceva magic si misterios,ceva care iti da aripi si te face sa te inalti la ceruri...Nici o clipa fericita nu poate fi inlocuita de o secunda alaturi de persoana iubita,pasind amandoi tematori pe drumul anevoios al cruntului destin,infatisat cu tente paradisiace. Este un sentiment ce te infioara...pur si simplu nu poate fi comparat.Totul inseamna doar sa te lasi purtat de instinct…Nimic nu poate semnifica acele clipe..cand pur si simplu privesti la chipul lui intruchipat de tente angelice, iar tu ii mangai chipul ravasit si te joci cu parul lui;un alt prizonier al adierii caldute a vantului. In acele momente nimic numai conteaza,traiti doar intr-o lume a voastra,pe care nimeni nu v-o poate lua;o lumea in care sunteti numai tu si el..O lume zugravita in culori tomnatice ,chiar magica care incetul cu incetul isi pune amprenta asupra destinului si reuseste sa acapareze sufletele intr-o legatura abstracta…Fiecare suflet cu perechea lui,innodate de speranta ,inocenta,incredere,sinceritate. Acest nod reprezinta totul…Nimic nu-l poate inlocui…El stie totul…Vorbe dulci soptite cu sfiala intr-o dupa-amiaza de septembrie in parc…priviri misterioase,ganduri futuriste,sentimente inca nerostite,totul. Asadar nimic nu se poate compara cu acele clipe in care totul este perfect,te uiti exact in ochii lui si deja stii totul…Stati imbratisati si priviti spre viitor, sufletele voastre se impletesc intr-un sarut,iar soarele dogoreste usor peste obrajii infierbantati de emotie… Sunteti inconjurati de liniste,soarele incet apune,iar in ochii vostri se observa lacrimi de emotie si sinceritate…