Poate ca ma gandesc la tine..Sau poate nu….Poate ca asa a fost sa fie…Sau poate nu….Poate te vreau…Dar poate nu….Cine stie?Poate candva cineva va aduce un strop de culoare in viata mea…Totul pare confuz….Un décor abstract fara o insemnatate anume dar care acum pentru minte inseamna totul…Iti vine sa crezi?Am ajuns sa cred din nou in acele povesti prafuite de farmecul copilarie…Nimic numai este clar…Am ramas eu…Doar eu..intr-o lume a necunoscutului…Privesc in neant..Privesc inainte..Privesc inapoi…Fapte lucruri promise,iluzii vise,sperante…Pe toate acestea le caut cu desavarsire..Insa ce vad?Nimic…Sunt doar eu…Si tot ce ma inconjoara pare a fi un val de matase neagra…Nici o speranta nici un vis..nimic….Doar eu…
Timpul trece fara sa mai conteze nimic..Sunt cufundata in aceasta betie macabra si numai cunosc nimic…Pornesc sa fac niste pasi…Primul pas..Al doilea..si asa mai departe…Acum ce vad?nimic…Sunt izolata ,pierduta, amortita.Totul pare un vis..O amintire.Ma ridic din nou…Lupt…Incerc in zadar sa ma agat de scara destinului care ma va conduce la acel ideal paradisiac...sublim.
Ma uit iar in jur;totul este obscur, intunecat fara scapare…Nu cunosc ce sunt acelea sentimente..Nu stiu nimic.Oare pot spune ca am atins acel apogeu care parea atat de departe?Oare chiar totul s-a sfarsit?Dintr-o data simt ca ametesc si ma lovesc de ceva…Este doar podeaua rece…Neagra.
Dupa cateva secunde aud niste glasuri care sfasie tacerea,si incerc sa deschid ochii,sa imi indrept privirea spre ce este in jur.Totul este luminat.Privirea imi este maltratata de tot ce este in jur..Totul mult prea colorat..Mult prea intens….Acum ca ma uit mai bine incepe sa-mi placa acest dulce cosmar..Nu stiu ce simt…Nu recunosc nimic…Poadeaua tot rece a ramas…acum avand si o oarecare umezeala infioratoare…Dar totusi este placut…Privesc cerul..Este tot negru…Insa de acolo de undeva cerul pare sa planga cu lacrimi…Dar stai…Nu este adevarat..Tocmai am prins o lacrima..Alba si pufoasa,speranta sosita din cer..Sunt mii si mii…Insa cand ma uit in palma-mi arzanda speranta mea tocmai disparuse..Acea steluta mica si firava tocmai se risipise…
Deodata cineva ma bate usor pe umar…Ma intorc si il vad…Era el..un el oarecare un el care pentru mine inseamna totul.Il privesc in ochi,ma prinde de mana.Nu stiu ce simt dar imi place…Inima imi pulseaza cu putere,venele imi zvacnesc iar presiunea ma apasa.De mana plecam nu stiu unde,dar nici macar numai conteaza.Brusc ma opresc si realizez ca el este defapt speranta…Si daca acea mica si firava steluta;speranta mea s-a descompus in palmele mele a fost inlocuita de el…un strop dintr-o speranta a fost inlocuit de un alt strop de speranta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu